– De ce, Gheorghe? De ce? Nu înceta Sofia să întrebe. Multe lucruri nu înțelegea Sofia, multe lucruri nu le înțelegeau oamenii, lucruri care se întâmplau cu ei, urâte, groaznice, erau oameni cuminți, nu purtau nicio vină, nu pricinuiseră nimănui nici un rău, dar răul dăduse năvala, într-o singură zi, într-o singură clipă. Se împlinea… Continuă lectura Cioburi… (continuare)

Gheorghe împlinise douăzeci, Sofiica încă nu împlinise șaptesprezece. Abia jucaseră nunta. Trecură cu traiul în casa dată de zestre de către mama Sofiicăi. Fata era unicul ei copil, tatăl fetei se prăpădise demult. Ca să nu le încurce celor tineri femeia merse să trăiască la mamă-sa. Toată casa era acum a lor, doar viețuiește și… Continuă lectura Cioburi…

În fiecare zi, în fata unui restaurant, cu numele frumos, Laura, la aceeași oră, se oprea un bătrân înalt, îmbrăcat la patru ace, spatele drept, ținută impecabilă. Avea părul bogat, alb, dat peste cap, îngrijit, îl priveai și parcă îți încălzea sufletul. Totuși și bătrânețea te poate cuceri. Bătrânul deschidea ușa, mergea de fiecare dată… Continuă lectura Dragoste la prima vedere

Așa-i ziceam noi lui bunelul Minuță. Tata bătrânu de la deal. Că mai aveam un bunel. Ăla era tata bătrânu de la vale. L-am cunoscut pe tata bătrânu și pe mama bătrâna, părinții mamei, la vârsta de patru ani. Erau trecuți de șaizeci. Când mă născusem, ei se aflau în surghiun, în regiunea Tomsk, dricul… Continuă lectura Tata bătrânu

– Mamă soacră… ai auzit? – Ce să aud, Petrică? – A murit… socru-meu… Vasile. Un junghi îi străpunse pieptul. I se înmuiară picioarele, mâinile, degetele porniră să-i tremure, încercă să le stăpânească. Oare nu acest lucru așteptase treizeci de ani? Oare nu-i dorea lui Vasile moartea ? Și nu una ușoară… Din ziua când… Continuă lectura Zinovia

Să fi avut treisprezece, sau paisprezece ani. Eram la buneii de pe mamă și hai să-l întreb pe tata bătrânu de la deal cum erau fetele de pe vremea lui. – Păi cum se fie, răspunse tata bătrânu, frumoase, foarte frumoase, acum nu mai sunt asemenea fete. – Cum nu sunt!? sări cu vorba și… Continuă lectura Vârvara

Și vară, și iarnă stătea la poartă, sprijinită în cârjă, privind în lungul drumului. Ochii nu-i vedeau decât niște umbre. Scorojită, slabă, îmbrăcată în niște haine vechi, terfelite, pe căldură, pe frig, îmbrobodită în aceeași șalincă cafenie, decolorată, trasă peste frunte, acoperindu-i bărbia, i se vedeau doar ochii duși în fundul capului și nasul încovoiat,… Continuă lectura Baba Varvara