A fost și tata tânar…
Tatăl meu a început războiul în armata română. Participa la instrucțiuni militare când tuturor basarabenilor li s-a ordonat să treacă Prutul, să meargă acasă. Un ofițer român i-a șoptit să nu treacă prin Iași, acolo rușii îi prind pe basarabeni, îi încarcă în vagoane și îi trimit pe linia întâi a frontului rusesc. Tata a zis și altor ostași, dar mai toți nu l-au ascultat, prea se grăbeau să-i vadă pe cei dragi.
Nu știu din cei trimiși pe linia de foc dacă a supraviețuit cineva… Tata și mos Ghita, fratele mamei, au înconjurat Iașul. A văzut-o pe mama, și-a văzut copiii. În sat bântuia tiful, adus de armata sovietică. S-a îmbolnăvit și el, și străbunica Manea. Mama l-a îngrijit și l-a scos din tif. Apoi, insănătoșindu-se, a fost trimis la război, pe frontul sovietic.
Nu vreau să povestesc prin ce a trecut. Războiul e o Mare Durere, o Mare Nenorocire! Războiul e atunci când oamenii omoară deschis alți oameni. Unii știu pentru ce omoară, ceilalți omoară fiind-că acestea le sunt indicațiile. Într-un război, de la mic la mare, toți sunt prezenți la aceste crime, oamenii se deprind cu moartea, psihicul lor devine fragil și repercusiunile războiului îi urmărește până la sfârșitul vieții. Tata a fost rănit, schija i-a rămas în corp peste 97 de ani, cât a trăit.
Ziua de azi e ziua când tata era trist. Uneori plângea. Nu sărbătorea Victoria. Trăia momente de reculegere și de tristețe pentru un război care ar fi putut să nu fie și care a luat fără milă viețile a milioane de suflete.
Azi e anume o asemenea zi… Nu avem pentru ce ne bucura. Nu avem pentru ce face paradă și artificii. E îndeajuns să ne deschidem sufletul… Să aruncăm de acolo ura. Să ne gândim că suntem niște trecători rapizi prin viață și nu ar trebui sa o trăim în suferință…Să ne gândim că cel de pornește un război arată neputința de a accepta pacea și pe Dumnezeu în sufletul său…
Iartă-mă, tată, pentru tinerețea voastră pierdută…încă nu am învățat lecția… Nu ai apucat să știi că nepoții tăi și strănepoții trăiesc drama unui război, izbucnit în țara de alături, adus de nepoții și strănepoții celora care au luptat alături de tine cândva, ca să fie pace și un cer senin pe partea asta de pământ…Mă iartă, tată, că nu am fost prezentă la înmormântarea ta… Eram departe de casă și nu am reușit… Te rog să mă ierți pentru toate, Tată! Azi e și ziua ta…