A fost și tata tânar… Tatăl meu a început războiul în armata română. Participa la instrucțiuni militare când tuturor basarabenilor li s-a ordonat să treacă Prutul, să meargă acasă. Un ofițer român i-a șoptit să nu treacă prin Iași, acolo rușii îi prind pe basarabeni, îi încarcă în vagoane și îi trimit pe linia întâi… Continuă lectura A fost și tata tânăr…
Paștele copilăriei mele.
Paștele copilăriei mele Ce poate fi mai frumos ca un Paște interzis? Mai ales când ești copil? Eram mici, de sărbători religioase nici nu putea fi vorba. Regimul sovietic se înnegrea la față când auzea de Crăciun, Paște sau Duminica Mare. Și totuși aceste sărbători erau sărbătorite după toate obiceiurile străvechi. Abia se desprimăvăra, se… Continuă lectura Paștele copilăriei mele.
Povestea cocoanei.
Povestea cocoanei Nimerisem în spital cu un picior fracturat. Sase băbuțe, toate la pat, toate operate. Două dădace în secția de traumatologie. Nici un buton pe care să apeși ca să chemi în ajutor pe cineva… Chirurgul, în fiecare dimineață, întra cu un zâmbet larg pe față și se apuca de treabă. Îmbrăcat la cravată,… Continuă lectura Povestea cocoanei.
Păcatul
Păcatul… Înainte de război, în satul nostru trăiau câteva familii de evrei. Nu munceau pământul. Aveau dugheană, cramă, atelier de cizmărie. În patruzeci, când au venit rușii, mai toți au plecat la Ungheni. Unii s-au strămutat în Rusia. Al doilea război mondial începuse. Chiar dacă pe la noi părea cumva că e liniște pentru ei,… Continuă lectura Păcatul
Purcelul Borea
Purcelul Borea. – Costică… Costică… Costică! Strigă mătușa Maria, dar Costică nici gând să se trezească. Costică! Mai strigă odată matușa, apoi îl apucă de bucă și îi sucește cu putere carnea. – Ho! Nebuno! Sare ca ars din pat, Moș Costache. De câte ori ți-am zis, să nu mai piști? A dat iar strechia… Continuă lectura Purcelul Borea
Neiubita
Neiubita… Se născuse nu pentru-că era așteptată ca să fie iubită, se născuse căci așa voise Dumnezeu- să vină și ea, o ființă nouă pe pământ. Maică-sa, înainte de a apărea dânsa, pierduse doi prunci. Îi luase colhozul… Obligată fiind să muncească, lua pruncul în brațe, sapa pe spate, ajungea hăt, la kilometri de sat,… Continuă lectura Neiubita
A fost și ea suflet…
A fost și ea suflet… Nu știu cum e prin alte sate, în satul nostru străinii sunt primiți cu brațele deschise. Respectați, iubiți, chiar din primele clipe, cel străin e singur, nu are pe nimeni. Nici mamă, nici tată, soră, frate, tu ești cu ai tăi, el cu cine e? Deci trebuie să-l faci să… Continuă lectura A fost și ea suflet…
Apa trece, pietrele rămân…
Apa trece, pietrele rămân… Îmi amintesc vag de o toamnă ploioasă, friguroasă, drumuri desfundate, negură și toată incomoditatea pe care ți-o poate oferi o asemenea toamnă… Plecase dintre noi tata bătrânu de la vale, Vasa Ciobanu. La o vârstă, timpurie, să fi avut vreo 57 de ani. Trăise o viață frumoasă, dar destinul îi făcu… Continuă lectura Apa trece, pietrele rămân…
Doar sufletul…
Doar sufletul… La vârsta de opt luni mă îmbolnăvisem de tusă măgărească. M-au dus la Unțești, la spital, era un medic evreu, tare bun, tare cumsecade. l-am cunoscut cu adevărat deja când eram mare. Lucrase mulți ani în Unțești, nu știu cine și ce îl ținea acolo… Deci la vârsta de opt luni, fiind în… Continuă lectura Doar sufletul…
Prin negura toamnei…
Prin negura toamnei… La depărtare de ani lucrurile trecute le vezi altfel. Mai frumoase, mai dulci, mai calde, mai blânde. A fost și frig, și glod, și sărăcie, muncă, neajunsuri, dureri, revoltă, ceartă și vise. Multe vise, unele rămase neîmplinite… Dar subconștientul ascunde urâtul și scoate la suprafață doar amintirile care îți fac sufletul… Continuă lectura Prin negura toamnei…