A fost și tata tânar… Tatăl meu a început războiul în armata română. Participa la instrucțiuni militare când tuturor basarabenilor li s-a ordonat să treacă Prutul, să meargă acasă. Un ofițer român i-a șoptit să nu treacă prin Iași, acolo rușii îi prind pe basarabeni, îi încarcă în vagoane și îi trimit pe linia întâi… Continuă lectura A fost și tata tânăr…
Paștele copilăriei mele.
Paștele copilăriei mele Ce poate fi mai frumos ca un Paște interzis? Mai ales când ești copil? Eram mici, de sărbători religioase nici nu putea fi vorba. Regimul sovietic se înnegrea la față când auzea de Crăciun, Paște sau Duminica Mare. Și totuși aceste sărbători erau sărbătorite după toate obiceiurile străvechi. Abia se desprimăvăra, se… Continuă lectura Paștele copilăriei mele.
Purcelul Borea
Purcelul Borea. – Costică… Costică… Costică! Strigă mătușa Maria, dar Costică nici gând să se trezească. Costică! Mai strigă odată matușa, apoi îl apucă de bucă și îi sucește cu putere carnea. – Ho! Nebuno! Sare ca ars din pat, Moș Costache. De câte ori ți-am zis, să nu mai piști? A dat iar strechia… Continuă lectura Purcelul Borea
Neiubita
Neiubita… Se născuse nu pentru-că era așteptată ca să fie iubită, se născuse căci așa voise Dumnezeu- să vină și ea, o ființă nouă pe pământ. Maică-sa, înainte de a apărea dânsa, pierduse doi prunci. Îi luase colhozul… Obligată fiind să muncească, lua pruncul în brațe, sapa pe spate, ajungea hăt, la kilometri de sat,… Continuă lectura Neiubita
A fost și ea suflet…
A fost și ea suflet… Nu știu cum e prin alte sate, în satul nostru străinii sunt primiți cu brațele deschise. Respectați, iubiți, chiar din primele clipe, cel străin e singur, nu are pe nimeni. Nici mamă, nici tată, soră, frate, tu ești cu ai tăi, el cu cine e? Deci trebuie să-l faci să… Continuă lectura A fost și ea suflet…
Apa trece, pietrele rămân…
Apa trece, pietrele rămân… Îmi amintesc vag de o toamnă ploioasă, friguroasă, drumuri desfundate, negură și toată incomoditatea pe care ți-o poate oferi o asemenea toamnă… Plecase dintre noi tata bătrânu de la vale, Vasa Ciobanu. La o vârstă, timpurie, să fi avut vreo 57 de ani. Trăise o viață frumoasă, dar destinul îi făcu… Continuă lectura Apa trece, pietrele rămân…
Doar sufletul…
Doar sufletul… La vârsta de opt luni mă îmbolnăvisem de tusă măgărească. M-au dus la Unțești, la spital, era un medic evreu, tare bun, tare cumsecade. l-am cunoscut cu adevărat deja când eram mare. Lucrase mulți ani în Unțești, nu știu cine și ce îl ținea acolo… Deci la vârsta de opt luni, fiind în… Continuă lectura Doar sufletul…
Prin negura toamnei…
Prin negura toamnei… La depărtare de ani lucrurile trecute le vezi altfel. Mai frumoase, mai dulci, mai calde, mai blânde. A fost și frig, și glod, și sărăcie, muncă, neajunsuri, dureri, revoltă, ceartă și vise. Multe vise, unele rămase neîmplinite… Dar subconștientul ascunde urâtul și scoate la suprafață doar amintirile care îți fac sufletul… Continuă lectura Prin negura toamnei…
Omida
Omida… Mizi e o omidă mică, verde, lucioasă, pântecoasă, cu o mulțime de piciorușe care o ajută să alerge rapid. Iși duce veleatul într-o împărăție de frunze, printre crengile unui dud. E tare mândră când vede un copac puternic, cu rădăcinile bine înfipte în pământ, cu ramuri viguroase, cum se opintește să scape de ea.… Continuă lectura Omida
Boierul Calistru
Boierul Calistru Azi e zi de duminică, am auzit clopotele de la biserică și am hotărât să scriu această istorie… Trei sate, Florițoaia Veche, Cetireniul și Unțeștiul sunt unite de un drum, o șosea îngustă, care pornește de la Ungheni și se termină hăt, în capătul Unțeștiului. Ultima casă din Florițoaia ar putea fi lesne… Continuă lectura Boierul Calistru